Amăgirea clipelor
« Prima pagină
tresar din somn cu gândurile destrămate...
mă regăsesc mereu în acelaşi loc
în acelaşi timp,
întorcându-mă spre tine,
tinereţea mea
 
în amăgirea clipelor alunecânde prin
pânza freatică a vieţii
păşesc tiptil,
adulmec umbra ta şi mă înalţ pe vârfuri
să te zăresc măcar pentru o clipă
în fanta de lumină pe care mi-o deschide
amintirea
 
intru în panică: nu eşti acolo
şi singurele urme vizibile
duc spre mine;
să-mi fii oare şi-acum alături?