dintr-o dată
Coborâtorul m-a luat de mână
atât mai aveam
o treaptă până la El
momentul era ca un trup aruncat
de viu în crematoriu.
nici o voce nu zgârie
suprafaţa lucioasă a mileniului III.
adidaşi plini de noroi
pacostea ce am devenit pentru uşi închise
40 de zile de post în ideea că voi fi martir
abzeţerul ce taie în carne vie
sătul de cărbunele memoriei
trufia valoarea speranţa copiii soţia.
nici o împuşcătură bruscă
nici un cuţit în spate pe o străduţă întunecată
doar acest curajos Dumnezeu
coborând o treaptă pentru mine.
