-
Priveşte-mi sufletul
-
- Nu imi privi chipul patat cu secundarul
timpului,
- priveste-mi eternitatea ce mi se scurge din
fiecare por.
-
- Nu imi privi parul negru ce-mi sporeste
misterul,
- priveste-mi nenascuta despicatura ce ascunde
un gand uitat.
-
- Nu imi privi mainile ce tin in cosul lor
neputintele vietii,
- priveste-mi contemplarea versurilor
asternute-n apus.
-
- Nu imi privi bratul sprijinit pe asternuturi,
- priveste-mi cotul ce vrea sa se ascunda de
lume.
-
- Nu imi privi sanii albi, atinsi doar de
tine,
- priveste-mi alunita anonima ce ii desparte.
-
- Nu imi privi gleznele obosite de
cautari,
- priveste-mi degetele ingropate in nisipul
marii.
-
- Nu imi privi licorile albastre ce mi se
scurg din cufarul vital,
- priveste stropul de esenta ascuns in
gratioasa lor cadere.
-
- Nu imi privi golurile ce poate niciodata nu
voi reusi sa le umplu,
- priveste-mi plinurile ce se pot goli oricand.
-
- Nu imi privi regretul rastignit in
efemeritatea clipei,
- priveste-mi gloria libertatii sufletului
indragostit.
-
- Nu imi privi lacrimile stoarse din amar ce
curg nestavilite in miez de zi,
- priveste-mi curcubeul arcuit deasupra lor.
-
- Nu imi privi mormantul atunci cand eu nu voi
mai fi
- priveste cerul argintiu, in abisul caruia te
voi astepta sa vii.
-
- Inchide ochii,
pecetluieste-ti pleoapele cu vise, astupa-ti simturile
cu lumina
- si priveste-mi...
sufletul.
