-
Îi este sufletului dor de
eternitate
-
- Îi este sufletului dor de
eternitate.
- Si acest dor îi sfâşie esenţa.
- O rupe-n înfinite firimituri
- ce nu-şi găsesc sfârşitul dansului
frenetic
- nici în sedimentul măduvei,
- nici în cascada de sânge.
- Se mai agaţă câte una, rătăcită,
- de vibraţiile inimii
înlăcrimate...
- se leagănă şi adună lacrimile
inimii-
- poate plumbul lor îi va înceti
dansul.
-
- Îi este dor sufletului de
eternitate,
- îi este dor să privească al său
chip
- în oglinda limpede din ochii
Creatorului,
- îi este dor să simtă esenţa divină
- ce l-a scurs în inchisoarea
trupului.
-
- Îi este dor sufletului dor de
eternitate
- şi şopteşte prin spirale poezii
luminoase
- chiar dacă destinul îi este atât
de întunecat.
-
- Îi este dor să vadă culorile
luminii,
- curcubeul adevărat ce l-a exilat
- în universul monocrom.
- Îi este dor să-şi ramifice
rădăcinile luminii
- în inima Creatorului.
-
- Timp nemilos!
- Dă-i o clipă sufletului,
- o clipă magică prin care
- mai poate îmbrăţişa o dată
eternitatea!
- Opreşte-ţi ticăitul o clipă şi
lasă sufletul
- să evadeze în adâncul ei...
- adânc, tot mai adânc,
- în spirale haotice,
- topindu-şi cuvintele,
- sentimentele,
- amintirea,
- respirând pentru o clipă
- suflul Creatorului,
- adunându-şi fiecare firimitură
- risipită prin vieţi suferinde.
-
- Îi este dor sufletului de
eternitate.
- Zace-n închisoarea vieţii,
- singurătatea îi spune că nu este
singur,
- ci singurul.
