trăim
între două zvâcniri
prima numită naştere
iar cealaltă numită
moarte
ascultând cum
le cresc străbunilor
unghiile şi dinţii
cu care sfârtecă
inutil
tăcerea jilavă a
luturilor
trăim între două zvâcniri
prima numită naştere
iar cealaltă numită
moarte
mişunând ca nişte
umbre durute
prin grădina neraiului
şi nu mai este cine
şi nu mai este când
să ne mai mângâie urmele
cuielor
trăim între două zvâcniri
prima numită naştere
iar cealaltă numită
moarte
până când
într-un târziu
o pasăre albă
ne va face semn
de dincolo de lume
cu o petală
de crin
