SUNT TOAMNĂ

o frunză stingheră în palmă îmi cade durerea ei mută mă doare mă roade pătrunde în carne să-mi ardă de-a valma şi mâna-ncleştată şi ochiul şi palma iar moartea porneşte să-mi cate ocol mi-adulmecă trupul nevolnic şi gol sunt una cu frunza ce-n palmă o strâng sunt una cu frunza ce moare şi plâng şi-acum înţeleg ce anume mă doare sunt singur şi veşted sunt frunza ce moare