PREZENTUL AUTOPSIAT
« Prima pagină
arzând interior trupul poetului este
numai şi numai
o rană

moartea nu-i iartă pe cei care atârnă
în funii de cânepă
indiană

cineva a căzut pe gânduri
şi le-a strivit de beton
făcându-le poster

altcineva lălăie inutil un poem
de demult uitat care incepe
cu pater noster

meic lăv not uăr strigă megasfinţii pletoşi
răstigniţi in chitarele sparte
pe pereţii cei reci

femeie zice vipu de vip nu pune botu
nu vezi idioato nu vezi naşparlio
nu vezi că mă seci

doi gemeni pe deasupra şi siamezi
se-njură-ntre ei ca birjarii
evident că de mame

iar dumnezeu uf dumnezeu stand pe un nor
se delectează dezlegând dezlegând dezlegând
integrame