am intrat aproape despuiat în
clocotul meu de gânduri suflecându-mă până
aproape de umeri degetele-mi pipăiau excitate
fiecare ungher fiecare sertar uitat fiecare
obsesie răstignită pe cuierul
timpului
din ochiul meu mort atârnau răvăşite frânturi de
vise cum pânzele de păianjen din vechile
morminte egiptene
pe buze mi se încolăceau maţele
unui
atentator sinucigaş în vârstă de doar cinci ani şi
restul zile
mai târziu m-am trezit cu o fântână de
lacrimi sub privirea-mi tâmpă
vă implor ascultaţi-mi
degetele vă implor ascultaţi-mi
tăcerea
apoi a venit dimineaţa ca o pasăre mută ca un
cuib gol de rândunele de-atunci eu curg fără oprire înspre
muchiile prea
paralele ale tavanului biodegradabil ca
un râu ostenit care de-abia
aşteaptă să se reverse
în sine
da a venit dimineaţa ca un
anotimp second-hand peste
