Trudesc în atelierul
robotului din mileniul trecut.
Bat argint brut peste aluatul dospit şi nu vreau să ştiu că… intru într-un un
alt fel de plugărit prin timp prost plătit .
Borduri de brânduşe cresc carnivor pe gingia de smalţ a dintelui pe care l-am
înfipt în prescura poetului ce se luptă cu corbii din rondul perfect cadenţat al
cetăţii.
Execut zbor de probă în deşertului prin care Drumul Robilor se târăşte ca o
linsoare de molie, un fel de dor de zbor al pajurei jumulită de pene şi dedată
la înalturi şi la toate rele pământene.
Doar larva din fluturele prins se crede himeră ce moare strivită de cuarţul
amestecat cu zăpada din betoniera universului închis într-o sticlă de bere.
Inexact şi subiectiv înscriu în computer lungile-mi călătorii prin somnul ce
şerpuieşte-n asflatul cel viu.
Gravez silnic şi zilnic miniaturi pe gura sacului cu care-mi car îmbrăcămintea
de duminică şi sufletultot mai peregrin.
Incă stau pe picioare, stau ca floarea de soare în propria-mi închisoare.
Sunt literă lângă altă literă zdrenţuită în manuscrisul bătut pe istoria strânsă
în braţe de ploaia ce habar nu are de dragoste ca stare.
Mă fluieră toţi huliganii din stal şi vântul turnat din pahar în pahar…
Sunt ca mânzul de inorog care o dată scăpat dârglog îşi creşte aripi şi uită ca
a fost într-o vreme olog.
