Şficuieşte buza pleznită a unui cuib de
dihori zburători.
Intre subpământul ieftinit şi supraînaltul scump ca o agheasmă vindecătoare de
stare, stă Omul mirat, animalul cu ghearele neadaptate pentru curăţat şi cărat
gheţa în coktail-ul pe care-l servesc chelnerii lumii civilizate în pahare
amare.
S-a înmulţit cu doi sori stolul vulturilor ce-şi primesc tainul de la Armata
Salvării .
În puzderia planetară neimaginară piaţa de peşte proaspăt e pustie ca o specia
de vrabie foarte rară.
In lume largă-i iarna fatală, freză de omăt răvăşind hală de disecţie după
hală .
Numai în oraşul placat de faţadele schelelor calculate în altă schemă de
calitate, cad în boală zidarii.
Sub palmele lor laminate de gheaţă cresc confetii de apaluze înregistrate
magnetic.
Pleacă în lumea largă păsările înrolate la centrele de caritate universală.
Pleacă toţi camarazii ideilor buzunărite de un gardian ce-şi face rondul ca şi
cum el ar duce rosturile lumii-n sacul întors o dată şi încă o dată, pe
cealaltă parte a obrazului statuii de bronz.
