Intre pereţii bucătăriei insignifiante e loc
destul pentru două vetre gemene şi perfecte.
Cresc în grămezi gunoaie biodegradabile şi viruşi scăpaţi din laboratoarele
ingineriei genetice viitoare.
Păsări fără aripi umblă aiurea prin orgada în care floarea galbenă ştie exact
drumul pe care se duce la cârciumă soarele.
Sunt un bucătar angajat ca o moaşă de sat, tai carnea grasă şi semnez pentru
eliberarea păunilor din ograda semnului heralid al castelanului de provincie.
Uneori mai şi aţipesc, cu tâmpla pe umărul fiului pe care tu, Precurată, îl
vezi în cel care a rupt gardul spitalului şi a evadat din durerea cărnii.
In camera de gardă, chiar lângă stradă, mai flutură încă mâneca halatului Său,
stropul de sânge din eprubeta experienţei imperfecte.
Există semne în zodii şi în cearcănul tincturii de iod de pe dunga
ceracefurilor folosite la reanimare cobailor
Dau un rinichi şi un malaxor de nisip pentru o inimă tânără!
Oamenii-n alb umblă prin străchini, cu un metru,cu doi metri… înaintea
maşinilor de călcat pergamanetul răbdării Pământului.
