strigoiul acela bătrân
apărea în fiecare seară
în colţul întunecat al camerei
mă înlănţuia
cu fumul de ţigară
aura sfinţilor răstigniţi
în vid
strigoiul acela bătrân
mă dezbrăca dintr-o singură
arcuire de sprâncene
buzele vineţii îmi sorbeau gustul de fecioară
limba de şarpe îmi răscolea măruntaiele
nările gheenei îmi pustiau trupul
sufletul era foc şi pară
în pântecul negru
al fiarei
strigoiul acela bătrân
îmi exorciza dumnezeirea
îmi demoniza copilăria ştiam
că strigoiul acela bătrân se
numea
Edgar idolul meu amantul meu
dincolo de moarte
