stelele sunt oarbe
astă-noapte
am descoperit forma perfectă a căldurii
mulată pe corpul tău
singurătatea
voi îndupleca necuprinsul
să mă închidă într-o sferă
a propriei respiraţii
lasă-mi cuvântul să mă
poleiască în aur
trăiesc în secolul marilor neîmpliniri
adormitã într-o picăturã de rouă
sunt presată de timp şi
zdrobesc amintiri
îmi sugrum durerea cu nervurile frunzelor
ochii mi se scurg în pământ
răsar lacrimi albe
stelele sunt oarbe astă-noapte
lupoaica este undeva pe Calea Lactee
hrănindu-şi puii în scorbura
întunericului
