Despachetez, împachetez valiza
« Prima pagină
voiam să plec, nu ştiu unde, trebuia să împachetez
totul să fie în ordine
valiza de care ma împiedecam mereu
aştepta lângă uşă
mă simţeam ca o fantomă bântuind o casă străină
rătăcind undeva într-o lume iluzorie
cu un calm de moarte scoteam lucrurile din sertare
şi le asezam la fel în valiză, le atingeam uşor
nu voiam să le rănesc
toată durerea, toate speranţele
toate atingerile erau catifelate
la fel de liniştită îmi scoteam ţigările
priveam îndelung valiza, fumam
număram rotocoalele de fum
de la fereastră număram norii
de fiecare dată era la fel
numai ziua era alta
iubeam ploile
le iubesc încă
totul era gri, o perdea densă ce o tăiai cu degetele foarfece
cel mai crunt era seara
să urmăreşti cum ultima rază de soare părăseşte lumea
şi să constaţi că totul se repetă
cu excepţia chiştocurilor care se adună lângă tine un morman
un mormânt de ţigări decapitate de timp
şi o casă plină de scrum şi de fum
mutam valiza într-un colţ întunecat
aşa era bine
acelaşi colţ ferit întotdeauna
îmi gustam lacrimile
şi mă înecam cu firimituri de mâine