Cafea cu noapte
« Prima pagină
cămaşa ţesută
de păianjenii nopţilor albe
Luna îmi face cu ochiul întind umbrei
fără umbră drept armă sărutul

se zbat în mine gânduri infirme
coşmarul creionului rupt
deasupra gurii silabisite
cuvinte de dragoste

îţi acopăr imaginea
cu pielea mea un perete
abrupt

universul întreg
se încovoaie sub praful stelar
al unui timp tras prin ţigară

îmi beau cafeaua
cu noapte