Misiva şi trenuleţul fantomă
« Prima pagină
nu mai emigrez nu mai sparg pahare nu mai am
nici un steag cu insemnul crucii roşii pe piept
dacă azilul încă mai primeşte rezidenţi
atunci voi face o cerere de intrare în porţie
ooo, simfonia augură a tacâmurilor comunitare
care precede fericirea gastrică
şi aşteptarea înfrigurată a poştaşului
cu misiva îndelung plănuită
 
iată misiva:
/cine face demonstraţii de etică
mestecând pumnalul între dinţi şi cine
cere dovezi de fidelitate cu
zarurile măsluite
acela va avea sfârşitul
hiarei apocaliptice/
 
toată sala de mese a amuţit
toată sala de mese a uitat de tacâmuri
toată sala de mese se simte vinovată
 
nu mai merg în centurii nu mai sparg pahare vreau doar
un trenuleţ jucărie vreau un trenuleţ
curgând pe şinele lui sculptate în cer
uite cum vine şi trece
uite cum vine şi trece
şi ce frumos
se înclină impiegatul
la înşurubarea lui prin
măruntaiele
minţii