Liniştea
« Prima pagină
liniştea
cu o mie de clape de argint
împleticindu-şi degetele prin sânge
ghimpi fotonici/celule mici/
porţelan sub scrum abia stins
eu nu tu nu
himen egiptean desfoliind taina albului zid
strălucitorului zid de zirconiu
pe tălpile tale buzdugan minuscul
făcând înconjurul ierbii
pe umerii mei cristale de bohemia
sunând subţire ca un cor de djini prelins
pe smalţul dintre coapsele-ţi mici
şi decente
 
liniştea
             liniştea
                          coiful
eteric al minţii al morţii al umbrei criptice
eu nu tu nu
pulbere cosmică prin somn
 
orice neînţeles se schimbă-n
neînţelesuri şi mai mari
spus-a magul
 
eu
nu
tu
nu
cheile porţilor sună mut vată cenuşie
bazalt sticlos clopoţei pietrificaţi rune sfărâ/
mate
 
neînţelesuri şi mai mari
 
liniştea cu ace
în inimă