Amintire dintr-o scară de bloc
« Prima pagină
degeaba mai urci cartierul
printre tomberoane şi pisici întărâtate
nu-i mai dai de urmă
a rămas suspendată undeva între etajele doi şi trei
cu toată juneţea ei pierdută la zaruri
 
hotărâserăţi să umblaţi în sufletul gol
printre cearceafuri şi sâmburi de vişini
era aşa o lumină în jur
că auzeaţi cum se loveau de geamuri
gălăgioşi pretendenţi
la fericirea zilei de apoi
 
voi vă turnaţi sângele în
mari recipiente greceşti de pe vremea
războaielor perse
nimeni nu cotrobăia prin pereţi după
răpiri imaginare de prinţese cu
braţe de spermanţet
şi maci în floare prin părul buclat
 
timpul chiţăia umil prin scrumiera de fildeş
 
dansul însiropat al sânilor
spărgea mici cuburi de cristal
pe vitrina cu reflexe sângerii
 
nu mai ştiaţi de nimic
nimic din cele obişnuite
chiria
factura la buleftrică
taxa la salubritate
filtrul de cafea arabică
ce mormăia ameţit de arome într-un colţ
aveaţi doar
o obsesivă percepţie a foamei de voi înşivă -
animale de circ cu blana înşirată pe
biciul dresorului
totul se dezbrăca de moloz pe dinlăuntru
şi rămâneau vitaminele prelinse pe
lumina aurie a pielii sincere
şi explozive
ca nişte fâşii colorate fluturând la mari sărbători citadine
 
ce dacă nu ai pieptul tatuat cu lei de mare spuneai
trebuie doar să auzi vibraţia aceea luminiscentă
de castaniete în carne
ritmica aceea fulgerătoare
de simţuri fugite prin capilarele verii
 
da
aici s-a întâmplat
 
până şi amintirea
unei scări de beton
dintre etajele doi
şi trei
poate să lăcrimeze